RSS

Câteodată mă surprind…

Câteodată mă surprind                                                            înapoi următoarea
Că tânjesc după-mplinire,
Bunăstare, fericire,
Fără griji, dureri trăind
Fără stres, mereu zâmbind..

Însă încă n-am ajuns
În etern, în nemurire.

Da..adesea mă trezesc
Căutând o viață-n care
Să nu fiu un oarecare,
Ci să mă deosebesc
Prin ce fac, spun și gândesc..

Însă sunt atât de mic,
Unul singur este mare.

Planuri, vise mi-am creat
Cu atâta pasiune
Cât mai mari și cât mai bune;
Pentru ele m-am luptat,
Am sperat, n-am renunțat.

O, câtă nevoie am
De a Lui înțelepciune!

„De-aș putea să plec, să zbor,
S-am o viață minunată
De frumuseți inundată,
Traiul să-mi fie ușor,
În lipsuri să nu cobor..”

– Călător că sunt, uitând –
Așa oftez câteodată.

Pierd prezentul, nu-l trăiesc
La reala lui valoare
Când mă plâng fără-ncetare;
Pierd, în loc să prețuiesc
Harul care îl primesc.

Blând, smerit, mulțumitor
Când îmi va fi duhul oare?

O, cât de nepriceput..
Caută omul fericirea,
Slava, chiar și nemurirea
Pe acest pământ pierdut;
Lutul se întoarce-n lut.

Să zidim mai sus de nori
Și-atunci TOTUL am făcut.

Amin.
10 februarie 2016

 

Comentariile nu sunt permise.

 
%d blogeri au apreciat asta: