RSS

Ce-i omul? …

Ce-i omul? O suflare                                                                                             înapoi  următoarea
Ce imediat dispare,
Un fir de iarbă care
Deodată-i vestejit.
Pe rând noi, fiecare,
Plecăm cum am venit.

Ce-i omul? Un tăciune,
Un chip cu slăbiciune,
Un soare ce apune
Făr’ a mai răsări.
E-o lege care spune
C-oricine va muri.

Ce-i omul? O lumină
Încătuşată-n tină
Tânjind mereu să vină-a
Sfârşitului dureri.
S-apară-o zi divină
A sfintei Învieri.

Ce-i omul? O fiinţă
Cu duh şi cunoştinţă
Creat cu iscusinţă
Ca cel mai ’nalt trofeu.
Expertul în ştiinţă
E însuşi Dumnezeu.

El dă viaţă lumii,
El stinge glasul humii,
El cheam-Acas’ pe unii,
El face tot ce vrea.
Hotarele genunii
Le ţine mâna Sa.

Când face-un semn din mână
Se-ntoarce în ţărână
Fiinţa cea bătrână
Sau cel curând născut.
De-ar vrea să mai rămână
Nu poate, lutu-i lut.

L-acestea să iei seamă,
Şi Domnul când te cheamă
Să spui: „Sunt gata, ia-mă!
De Tine mi-a fost dor.”
Şi vesel, fără teamă,
Cu El să pleci în zbor.
                        Amin.
06 august 2012

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: