Degeaba, degeaba…

Degeaba mergi la adunare                                                                                înapoi ↔ următoarea
Destul de des și regulat,
Degeab-alergi mult în lucrare
Și pe bolnavi i-ai vizitat.

 

Degeaba spui la cei din lume
Să se întoarcă la Hristos,
Degeaba porți, ca mulți, un nume
De „pocăit” sau „credincios”.

 

Degeaba cânți și te rogi tare,
C-alții să creadă că ești sfânt;
Degeaba ai o formă care
Se-nvârte-un pic după Cuvânt.

 

Degeaba dai făcând un bine,
Satisfăcut și mulțumit;
Degeaba crezi, mândru de tine,
Că Biblia ai împlinit.

 

Degeaba faci acestea toate
Când în familie lovești,
Degeaba te numești tu frate
Când ucigaș și lacom ești!

 

Căci chiar cu vorba poți ucide
Făcând prăpăd în jurul tău;
Când gura ta ți se deschide
Aduce-n casă numai rău.

 

În loc ca să-ți zidești căminul,
Tu îl dărâmi nepăsător;
Mai mult îți pasă de străinul
Ce ți-e în fapte-nsoțitor.

 

Te amăgești dându-i crezare
Oricui se-arată că-i prooroc,
Dar mergi în goană spre pierzare
Făr’ să te-oprești puțin în loc.

 

Nu te gândești deloc ce urmă,
Ce rană lasă fapta ta;
Nu te gândești ce lași în urmă
Când în țărână vei pleca.

 

Te-ai înșelat amarnic tare
Cu-evlavia ce ți-ai creat,
Căci n-ai trăit-o pe cea care
Isus ca pildă ne-a lăsat.

 

Preocupat ai fost întruna
De toate, dar de casă nu;
Când, tocmai, trebuia ca una
Să fii cu-ai tăi din casă, tu!

 

Habar nu ai ce importanță
Avea-va-odată al tău trai,
Când îngrozit vei sta-n Instanță
Tânjind s-ajungi și tu în Rai…!

 

Măcar acum vino-ți în fire,
Cât ai putere, cât ești viu;
Și cere dreapta mântuire
Cât încă nu e prea târziu.

 

Mai bine-ți plângi aici păcatul
Și-accepți umil tu a-l plăti,
Decât s-ajungi ca și bogatul
De sete a te tângui…

 

Dacă vei râde și-ți vei bate
De-ndemnul Duhului Sfânt joc,
Să știi că sus în cer n-ai parte
Ci mai degrabă-n Iad, în foc.

                          Amin.

14 august 2013