Se duc oamenii evlavioşi…

Se duc pe rând aceia care                                                                                  înapoi ↔ următoarea

Ştiut-au a trăi frumos,

Cei care-n orice-mprejurare

Au semănat cu Isus Hristos.

 

Se duc toţi oamenii de bine,

Smeriţi şi plini de Duhul Sfânt;

Privind răsplata care vine

Ei s-au desprins de pe pământ.

 

L-au aşteptat cu bucurie

Pe Domnul slavei, şi-a venit;

I-a luat la El în veşnicie,

În locul cel mai fericit.

 

Au împlinit aici chemarea

Primită de la Dumnezeu,

Şi isprăvit-au alergarea

Biruitori în orice greu.

 

Dar noi, cei care jos în lume

Pentru un timp am mai rămas,

Faptele unde-o să ne-drume?

Unde ne duce-al nostru pas?

 

Suntem noi gata de-ntâlnirea

Cu Domnul, Mirele slăvit?

Sau nepăsarea, aţipirea

Şi somnu-adânc ne-a copleşit?

 

Tânjeşte duhul nostru tare

După Părintele ceresc?

De câte ori în rugă oare

Genunchii noştri se opresc?

 

Avem noi o purtare bună?

Trăim noi oare-n aşa fel

Încât Stăpânul să ne spună

Ca vrea să ne-aibe lângă El?

 

Şi, ce lăsăm aici, în urmă..?

Cu ce Îl vom întâmpina?

Când viaţa-aceasta ni se curmă

Ce rod vom pune-n palma Sa?

 

..Îţi este ţie-acum ruşine

Ca să priveşti în ochii Lui?

Dacă-i aşa, atunci creştine

Cere-i iertare Domnului.

 

Vino cu post şi cu căinţă,

În rugăciune stăruind

Şi întăreşte-te-n credinţă,

Al Său măreţ har preţuind.

 

O, Domnul să ne-nvrednicească

Pe toţi de Raiul sfânt, divin;

La pieptul Lui să ne primească,

Să fim cu El pe veci, amin!

                         Amin.

14 decembrie 2013