Demult, într-o noapte senină

Demult, într-o noapte senină                                                                                          înapoi ↔ următoarea

Cu lună şi stele pe cer,

Isus coborâ din lumină

În ieslea bătută de ger.

 

Acolo în paiele reci,

Simţi pima oară răcoarea,

Deşi oi şi ţapi şi berbeci

Căldură-i făceau cu suflarea.

 

În câmp cântecele răsună,

Păstorii umiţi îî privesc

Pe îngeri ducând veste bună

Şi-apoi la Betleem se pornesc.

 

Pe cer o stea mare se-arată;

Misteru-i căutând să-l desfacă,

Cu fruntea mereu ridicată,

Pe urmele ei magii pleacă.

 

Şi iată-i pe toţi lângă prunc;

„Şi eu”, spune-un mag, „îmi doresc

O clipă privirea s-arunc

Spre-acest minunat Prinţ ceresc!”

 

Iar când îl privi pe Copil

O pace adâncă-a primit

Şi-un dar îi aduse umil

Plecând pe delin fericit.

 

…Şi eu am dorit ca să fiu

O oaie, păstor sau un mag,

Să stau până noapte târziu

Privind la Micuţul cel drag…

 

Demult, într-o noapte senină,

Cu lună şi stele pe cer,

Isus coborâ din lumină

Ca eu în păcat să nu pier.

                          Amin.

14 decembrie 2007