Plângeri

Păşesc pe drum şi plouă-afară,                                                                            înapoi ↔ următoarea 

Cu stropi mari ochii-mi plâng şi ei;

O, Doamne, oare-a câta oară

Simt umerii atât de grei?

 

Mi-e greu când văd în jurul meu

Cum întunericul se lasă,

Cum cei salvaţi se pierd mereu

Uitând că Tu-i aştepti Acasă.

 

Cum să nu plâng când luptătorii

Sunt tot mai rari ’n-a Ta lucrare,

Şi nu ne mai aprind fiorii

Când ne vorbeşti în adunare..?

 

Cei tari se duc şi nu ne pasă,

Unde e dragostea senină?

Unde e dorul sfânt de Casă

Şi părtăşia cea divină?

 

O, cât de falsă-i închinarea

Când inima-i de jos legată

Şi cât de tristă-i alergarea

Când nu Te-avem pe Tine Tată!

 

Curg lacrimi calde rând pe rând..

Şi Tu suspini când vezi Isus..?

Aproape eşti ca orişicând

Şi candelele pline nu-s.

 

O, Dumnezeul meu cel sfânt,

Ajută-ne cu-aceia fraţi

Ce Te slujesc pe-ntreg pământ,

Să fim la Nuntă adunaţi!

 

Şi chiar dacă e greu acum

Şi uneori nu mai putem,

Ne dă avânt pe al Tău drum,

Ca-n zori când vii să Te avem!

                                   Amin.

10 Februarie 2010