Poate nu mai ai părinţii-n viaţă

Poate nu mai ai părinţii-n viaţă,                                                                           înapoi ↔ următoarea
Poate au plecat de pe pământ,
Poate lacrimi multe-ţi curg pe faţă,
Poate sufletul ţi-e trist şi frânt.

Poate te întrebi: „De ce chiar mie
Mi s-a întâmplat acest necaz?
De ce alţii-s plini de bucurie,
Când îndurerat e-al meu obraz?

Unde-i Dumnezeu acuma oare?
Pe cel drag de ce mi l-a luat?
El nu vede cât de mult mă doare?
De ce-n lume singur m-a lăsat?”

Nu eşti singur, suflet drag, în lume;
Domnul slavei nu te-a părăsit;
El îţi ştie viaţa şi-al tău nume,
El întotdeauna te-a iubit.

Îţi cunoaşte plânsul şi durerea,
Simte tot ce simţi şi ce trăieşti;
Ştie că-uneori nu ai puterea
Nici măcar o clipă să zâmbeşti.

Dumnezeu de tine mult îi pasă
Şi iubeşte mult fiinţa ta;
A promis că nicicând nu te lasă
Orice-ar fi şi-orice s-ar întâmpla.

El pe Fiul Său l-a dat să moară
Pentru-al tău şi-al lumii-ntregi păcat;
Şi Isus, în chinuri şi-n ocară,
A murit pe cruce atârnat.

Ca şi tine, El atunci strigase:
„Tată, ah… de ce m-ai părăsit?”
Ce dureri cumplite îndurase
Fiindcă-atât de mult El te-a iubit.

A murit ca tu să ai iertare,
Şi-a-nviat, ca să fii mântuit;
El ţi-a pregătit o viaţă-n care
Să fii totdeauna fericit.

Vezi? Tatăl, deşi avea putere,
A fost gata Fiul să şi-L dea;
Chinul Său şi marea ta durere
Nu se pot vreodată compara.

Domnul Dumnezeu este cu tine
Şi e gata să-ţi dea ce doreşti;
Tot  ce face e spre al tău bine,
La El fericirea o găseşti.

El îţi este ţie mamă, tată;
Fiindcă-L ai pe El,tu totul ai;
Fericit nespus vei fi odată
Când vei sta la pieptul Său, în Rai.
                            Amin.
12 mai 2013 

 „El este tatăl orfanilor, apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în Locaşul Lui cel Sfânt.” Psalmul 68:5