O, vino degrabă Isuse Hristoase
O, vino degrabă Isuse Hristoase înapoi ↔ următoarea
Şi fă-mi o-noire prin Duhul Tău Sfânt, Căci poftele firii-s aşa păcătaose Şi-acuma din nou m-au înfrânt. Revarsă belşug de putere în mine Şi-ajută-mi să pot birui pe cel rău; Pierdut într-o clipă sunt fără de Tine Şi fără de spijinul Tău. Mă iartă Te rog, spală-mă-n al Tău sânge, Dă-mi iarăşi nădejdea vieţii de sus; Mi-e inima tristă şi duhul îmi plânge C-aşa cum mă vrei Tu eu nu-s. O, cât de departe-s de-acea înălţime La care doresc cu-orice chip să ajung… În mintea mea gânduri se-adună mulţime Şi-n suflet dureri mă străpung. Totuşi e un lucru ce-mi dă liniştire: Tu, Doamne, de-a pururi rămâi credincios; Când cad, eşti acol’ să m-apuci cu iubire Şi să mă ridici blând de jos. Eşti gata oricând să-mi acoperi greşeala Cu dragostea Ta care n-are sfârşit; Îmi vezi năzuinţa, îmi ştii osteneala, Ştii pasul când mi-e obosit. O, drept e Cuvântul Tău Sfânt care zice Tuturor celor ce-s mâhniţi, întristaţi: „De cei care plâng, iată, fi-va ferice Căci ei toţi vor fi mângâiaţi.” Da, dulce şi scumpă-i a Ta mângâiere Pe care o dai Tu celui păcătos Ce-şi plânge păcatul zdrobit de durere În rugă-n genunchi plecat jos. Nu este greşeală, nu-i păcat pe care Tu Doamne Isuse să nu-l poţi ierta; Pe toate le-ai şters în a Ta îndurare Pe cruce sus la Golgota. Există-un păcat ce nu-l ierţi niciodată: Păcatul care nu Ţi-e mărturisit, Ci-i ţinut ascuns. Da, Tu faci judecată Celui care nu s-a căit. Amin. 03 noiembrie 2013
Şi fă-mi o-noire prin Duhul Tău Sfânt, Căci poftele firii-s aşa păcătaose Şi-acuma din nou m-au înfrânt. Revarsă belşug de putere în mine Şi-ajută-mi să pot birui pe cel rău; Pierdut într-o clipă sunt fără de Tine Şi fără de spijinul Tău. Mă iartă Te rog, spală-mă-n al Tău sânge, Dă-mi iarăşi nădejdea vieţii de sus; Mi-e inima tristă şi duhul îmi plânge C-aşa cum mă vrei Tu eu nu-s. O, cât de departe-s de-acea înălţime La care doresc cu-orice chip să ajung… În mintea mea gânduri se-adună mulţime Şi-n suflet dureri mă străpung. Totuşi e un lucru ce-mi dă liniştire: Tu, Doamne, de-a pururi rămâi credincios; Când cad, eşti acol’ să m-apuci cu iubire Şi să mă ridici blând de jos. Eşti gata oricând să-mi acoperi greşeala Cu dragostea Ta care n-are sfârşit; Îmi vezi năzuinţa, îmi ştii osteneala, Ştii pasul când mi-e obosit. O, drept e Cuvântul Tău Sfânt care zice Tuturor celor ce-s mâhniţi, întristaţi: „De cei care plâng, iată, fi-va ferice Căci ei toţi vor fi mângâiaţi.” Da, dulce şi scumpă-i a Ta mângâiere Pe care o dai Tu celui păcătos Ce-şi plânge păcatul zdrobit de durere În rugă-n genunchi plecat jos. Nu este greşeală, nu-i păcat pe care Tu Doamne Isuse să nu-l poţi ierta; Pe toate le-ai şters în a Ta îndurare Pe cruce sus la Golgota. Există-un păcat ce nu-l ierţi niciodată: Păcatul care nu Ţi-e mărturisit, Ci-i ţinut ascuns. Da, Tu faci judecată Celui care nu s-a căit. Amin. 03 noiembrie 2013